Ce este comparaţia?

       Comparaţia este o figură de stil.  Ea este  formată din doi termeni: termenul care se compară şi  termenul cu care se compară. Cuvintele: ca, precum, asemeni, aidoma  cel mai des sînt întrebuinţate ca legătură între termenii comparaţiei.  Uneori ca cuvinte de legătură sînt întrebuinţate şi cuvintele: astfel ca, întocmai ca, cît, aşa, asemănător cu, ca şi cum, la fel ca/ cu...

    Datorită comparaţiilor se evidenţiază trăsăturile asemănătoare ale termenilor care o formează (obiecte, acţiuni, persoane, idei,...)şi se dă o mai mare claritate şi expresivitate  limbajului, punînd cu ajutorul unei asemănări semnul de egalitate între obiectele, ideile sau împrejurările comparate.

     Termenii unei comparaţii pot fi:

    Concreţi- însuşirile lor le putem percepe cu unul din simţurile noastre;                                           Tată resemnat ca o statuie sub ploaie.

    Unul abstract şi celălalt concret-rolul predominant aici îl au gîndirea, analizele şi asocierile;                                                                                                                                                                          Amintirea se păstra în suflet ca o floare minunată.

    Un termen concret şi unul abstract;                                                                                                                                Fetiţă jucăuşă ca o adiere de primăvară.

    Un termen abstract şi unul abstract.                                                                      

      Rutină necruţătoare ca moartea.

A

Aburind ca un ceaun la fiert;

Alb ca fruntea munţilor înzăpeziţi;

Alb ca spuma laptelui;

Alb ca varul;

Albe ca florile castităţii;

Amintirea se păstra în suflet ca o floare minunată, care nu se ofileşte niciodată;

Curentul fierbea şi bolborosea ca o apă de munte;

Arămie asemeni măslinelor verzi;

Ascuţită ca un brici;

Ascuţite ca nişte tăişuri de pumnale;

Asfinţit roşu ca sîngele;

Ştergar aspru ca o răzătoare;

Înfăţişare tot atît de atrăgătoare ca un sfinx;

Atrăgător ca Paris;

B

Stă ca babele la gura sobei;

Bătăuşi ca doi cocoşi;

Bătrîn ca bătrîneţea lumii;

Beznă ca în nucă;

Blîndă ca un copilaş;

Blînzi ca nişte miei;

Brazi drepţi ca nişte lumînări cu flăcări verzi;

Broaşte ţestoase ca nişte bolovani mari, culeşi de pe marginea unui rîu;

Coborî privirea ca un buldog care ascultă de frica băţului;

Am dormit ca un buştean;

Buza scurtă şi arcuită la colţurile cu gropiţe ca arcul lui Cupidon;

Buze ca coralul;

C

Sărise în picioare ca un cal sub pinteni;

Castel mohorît ca un morman de cremene;

Cîntec trist ca un plînset de harpă;

Mergea clătinat ca un om beat;

Se priveau mereu faţă-n faţă, pîndindu-se ca doi cocoşi;

Coif ca un butoiaş;

Problema era tot atît de complicată ca şi măsurile pe care rebuie să le ia un om de stat sau un judecător, cînd are a hotărî asupra  vieţii sau morţii unui om;

Corabia uşoară ca un fulg în mîna unui uriaş;

Încăieraţi ca doi cotoi;

Creasta albăstruie a munţilor asemeni unei grămezi de nori;

Crengile drepte şi subţiri ca nişte dinţi de lapte;

Cuminte ca o icoană;

Curat ca lacrima;

Capriciile şi puzderia de dorinţe care înveşmîntează copilăria ca un curcubeu multicolor;

Curios, scotocind ca o nevăstuică;

                              ca o bufniţă;

Zîmbet curios ca de lup;

Se cutremură pămîntul ca spicele, bătute cu îmblăciul;

Cuvintele îl izbiră în suflet ca nişte bulgări de pămînt aruncaţi peste un sicriu;

Cuvîntul pătrunse în inima neagră a omului ca o flacără puternică;

Cuvîntul pătrunse în inima păcătosului ca muşcătura unei scorpii;

Cuvintele cădeau ca plumbul topit;

D

Dinţi mari ca de cal;

          mici şi albi ca fildeşul;

Drăgălaşă ca un înger;

Drept ca o stîncă;

E

Se aprinse ca un erou;

Se depărta ca un erou căzut în dizgraţie;

F

Furişîndu-se precum o fantomă;

Faţă palidă ca ceara;

Faţă veselă şi rotofee ca un măr copt,

Faţa tuciurie ca boaba de cafea arsă;

Fermecătoare ca un vis;

Fetiţă jucăuşă ca o rază de soare sau ca o adiere de primăvară;

Fierbinte ca stropul de vin vechi;

Fioros ca un leu;

Fluviul ca un şarpe uriaş;

Foşnetul frunzelor mişcate de vînt suna ca un cîntec de leagăn, murmurat uşor în nopţile scurte de vară;

Fricoasă ca o oaie;

Frumoasă şi graţioasă ca o făptură cerească;

Frumoasă ca o gherghină;

Frumos ca Adonis;

Se împrăştiară ca frunzele uscate luate de vînt;

Frunzele stejarilor late ca nişte evantaie;

Mulţi ca frunzele;

Un licăr de răutate îi ţîşni din ochi ca un fulger scurt;

Iute ca fulgerul;

Fumul se întindea peste mare ca o ceaţă semitransparentă;

Se topeşte ca fumul;

Apă furioasă ca un duşman împotriva căruia nu avem nici un mijloc de apărare;

G

Înainta ghemuit ca un tigru;

Girafă înaltă ca un stîlp de telegraf;

Gîndul pieri singur ca o împietate;

Gîndurile se risipiră ca aburii în vînt;

Gîtul lung şi zvelt cu o arcuire ca de lebădă;

Glas răguşit şi încurcat ca un lacăt ruginit;

Avea , însă, o graţie îngerească întocmai ca o făptură feerică sau ca o zînă din mitologie;

Graţios şi drăgălaş ca o fetiţă;

H

Harnică ca o albină;

Hipopotam cu capul mare ca un geamantan;

I

Iubitor  ca o mamă;

Iute ca o căprioară;

Iute ca un duh;

Iute şi îndemînatic asemeni unui gimnast încercat;

Inimă grea ca o piatră;

Inocent ca o fecioară;

Iscusit ca Ulise;

Î

Încremeniţi ca nişte statui;

Parîma întinsă ca o coardă de arc;

Întuneric ca smoala;

Înspăimîntat ca omul cu conştiinţa încărcată;

Întuneric ca de smoală;

Înţelept ca Solomon;

L

Lacrimile izbucniră ca două izvoare;

Himerică intangibilă ca lebăda neagră a lui Horaţiu;

Răcnind ca un leu;

Libelulă ca un vîrf de flacără vie;

Limpede ca lacrima viţei-de-vie;

Limpede ca lumina zilei;

Liniştit ca o piatră;

Neabătut din drum ca o locomotivă;

Loviturile cădeau ca nişte fulgere;

Clar ca lumina zilei;

Luna ca o colibă a pustniciei;

Luna ca o vatră de jăratic;

M

Măreţia lui este ca soarele de dimineaţă;

Mintea se deschise ca o floare sub sărutarea soarelui;

Misterioasă ca o apă în care s-a cufundat o comoară,

                     ca un cer în care au nins luceferi,

                     ca o zare în care s-au topit cocorii.

Mîna lungă şi uscată ca o gheară de corb;

Mînă rece ca gheaţa;

Mîndru ca un cocoş urcat pe gard;

Mînios ca un urs căruia cîinii i-au sfîşiat urechile;

Mohorît ca un dric;

Se răsuceau ca aripile morilor de vînt;

Multe ca ciupercile după ploaie;

Munceşte ca un rob;

Muşchi cenuşiu ca nişte bărbi de uriaş;

Mut ca un mormînt;

N

Cioară neagră ca funinginea;

Stăteau neclintite ca nişte insule;

Rutină necruţătoare ca moartea;

Pene negre ca un anteriu;

Negru ca pana corbului;

           ca mura cîmpului;

           ca tăciunele;

Nemişcat ca un bolovan;

                 ca o ţestoasă bătrînă şi precaută;

Neştiinţa e ca o povară;

Se uită nervos într-o parte şi-n alta ca un animal hăituit;

Dispărea ca un nor de vară;

Nori negri ca jalea;

Se lumină de bucurie ca un nor întunecat străbătut de o rază argintie de soare;

Zburdalnic ca un nouraş primăvăratic;

O

Îi ieşise din inimă ca un oaspete întîmplător, a cărui vizită a luat sfîrşit;

Ochii ei blînzi ca ai unei porumbiţe se însufleţiră de focul nou al speranţei;

Ochi catifelaţi ca de căprioară;

Ochi mari şi blegi ca de viţel;

Ochi mici ca doi nasturi;

Ochi ca două mărgele negre;

Ochi roşii ca de jăratic;

Ochi ca nişte sticle fără luciu;

Ochi strălucitori ca ai păsărilor sălbatice;

Ochi strînşi cît o gămălie de ac, strălucind ca un ciob de sticlă pe faţa lui mare;

Ochi verzi ca de pisică;

Ochii ca smoala;

Ochi ca tăciunele;

Ochi vicleni ca de vulpe;

Alerga încoace şi încolo ca un om cu minţile zburătăcite;

Ora a zburat ca o clipă;

Vorbi ca un orator cu experienţă în faţa unei adunări publice;

P

Frunziş palid ca al sălciilor;

Faţa pîrlită de soare, dar palidă ca ceara;

Parfumat ca o primăvară;

Intră cu pas iute şi elastic ca o pisică;

Coboară cu pas uşor ca de pisică;

Veselă şi nebună de bucurie ca o pasăre gata să zboare din colivie;

Pestriţ ca o pajişte;

Tăcut ca un peşte;

Agilă ca o pisică;

Străinul supravegea drumul ca o pisică pîndind şoarecele;

Nădejde în revedere fragilă ca şi pînza de păianjen;

Uşor ca o pînză de păianjen;

Plăpîndă ca o floare de păpădie;

Ploaia cădea cu picături mari de tot, ca un plîns care uşurează;

            cădea ca nişte suliţe lungi şi cenuşii;

Despuiat ca un ponton;

Porecla este ca un destin;

Primăvară ca o tînără crăiasă bizantină;

Privire ascuţită şi tăcută ca un şoricel;

Privire ca o sabie strălucitoare;

Respiraţie proaspătă ca respiraţia crinilor albi;

Profundă ca şi cugetările lui Nicolae Iorga;

Punctual ca un ceasornic;

Puternic ca Hercule;

R

Razele soarelui ca nişte vergele de aur pe luciul apei;

Razele jucăuşe ale soarelui străbăteau ca nişte suliţe de foc printre frunze;

Glas răguşit ca al unui corb;

Repede ca gîndul;

             ca vîntul;

Resemnat ca o statuie sub ploaie;

Să fie ca rîndunelele, numai aripi şi săgeată într-un cer imens;

          ca apele numai drum

      şi ca pietrele, numai somn;

Rîs ca de hienă;

Rouă scînteietoare ca nestematele;

Gură roşie ca florile de lotus cel mai scump;

Roşu ca macul;

          ca para focului;

          ca racul;

          ca ţigla;

S

Zboară ca săgeata;

Cuvintele-i scăpărau ca nişte fulgere cumplite;

A ţîşnit ca o scînteie;

Senină ca lumina unui asfinţit; 

Senină ca strălucirea blîndă a toamnei;

Adîncit în gînduri ca un sfînt care meditează asupra păcatelor lumii;

Sprintenă ca o sfidare;

Solzi  aidoma unor  pesmeciori muiaţi în punci;

Sprintenă ca o maimuţă;

Stingheră ca o zi de duminică;

Marile stînci de bazalt erau aşezate ca nişte dolmente celtice pe ţărmul mării;

Pînza albă şi frumoasă strălucea în soare ca zăpada sau  ca argintul;

Luminişul era străbătut de mici străluciri ca de diamante;

Bogate şi strălucitoare ca o pădure de candelabre în seara de Crăciun;

Cele din urmă raze, căzînd printr-un luminiş  al pădurii, străluceau ca pietrele nestemate pe haina înflorită a corabiei naufragiate;

Sunet sacadat ca de ciocănitoare;

Surprinzătoare ca o femeie cochetă;

Ochii îi străluceau ca nişte stele, sclipind înfocate şi sălbatice în mijlocul unor nori negri de furtună;

Ele alcătuiau un pogon de flori umane, strălucind  în felurite culori şi bătute cu diamante ca o Cale a Laptelui;

Ş

Pîndindu-şi tovarăşul ca un şarpe gata să se arunce;

T

Tare ca piatra;

Încăpăţînat ca un taur;

Răgea ca un taur;

Tăcut ca un peşte;

Tăcut ca un soarece;

Tăcut ca pămîntul;

Tăcut ca o umbră;

Tigvă cheală, lucie ca bostanul turcesc;

Timidă ca o fecioară;

Timpul deveni enorm şi vid ca o catedrală pustiită;

Cuvintele se revărsau ca un torent;

Tremură ca varga;

Vocea tremurînd ca o coardă întinsă;

Trist ca un amurg tîrziu de toamnă;

Tulburătoare ca vîltoarea unui rîu de munte;

Au rămas împreună ca o turmă de oi;

Ţ

Ţeapăn ca o scîndură;

Tepeni şi palizi ca nişte statui de piatră;

U

Umil ca un cîine rătăcit într-o ogradă străină;

Uscat ca iasca;

Uşor ca un fulg;

Paşi uşori ca de silfidă;

V

Valtrap cu ţărţămuri ca un baldachin;

S-au oprit ca valurile mării înaintea unor stînci de netrecut;

Valuri înalte cît un munte;

Tremura ca varga;

Văzduh ca plumbul;

Haine verzi ca frunzele copacilor;

Vesel ca o ciocîrlie;

Mai rea ca o viespe;

A pornit ca o vijelie;

Vin gălbui ca topazul;

Viteaz şi ager ca un uliu;

Mînios ca un vînt;

Liber ca vîntul;

Gîndurile se roteau într-un cerc ca veveriţele în cuşcă;

Se furişă din tufiş în tufiş ca o veveriţă;

Vocea înverşunată căzu ca un tunet;

Voios ca un greiere;

Vorba să cadă ca o sămînţă într-un pămînt roditor;

Vorbele-i aidoma unor săbii;

Vreme ca de vis;

Roti ochii cu ţintă ca un vultur;

Z

Zilele vin ca nişte daruri cereşti;