Limba română

Familii lexicale

                                                                 Dragi copii,

Cuvintele reprezintă haina unei idei, ele trebuie alese cu măiestrie şi atent rostite, altfel devin culori amestecate, fără înţeles.

       Deci, ,,haideţi să ne jucăm cu cuvintele !... Căci  cuvintelor le place cîteodată să se joace,…apoi, se aşază cuminţi, în bănci, lîngă copii,  să ducă mai departe, citind sau scriind, povestea fără de sfîrşit a limbii române” (Valentin Marica)

         Haideți să scriem împreună Povestea Familiilor lexicale!

Familia   lexicală  reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca  sens, formate de la acelaşi 
cuvînt de bază şi avînd acelaşi radical. Ea este formată din cuvîntul  de bază, 
cuvintele derivate, cuvintele realizate prin  compunere şi prin schimbarea 
valorii  gramaticale.

a) Cuvîntul de bază este  cuvîntul de la care se porneşte în alcătuirea unei familii lexicale.

b) Radicalul este elementul comun care se întîlneşte  la cuvintele ce formează o familie
 lexicală.

Radicalul  poate fi identic sau nu cu termenul de bază:

drum (cuvînt de bază)  - drumeț (radical) - condrumeț (radical)

muncă(cuv. de bază) -   muncitor ( radical)

Radicalul poate conţine alternanţe fonetice: școală - școlar.

"Norocul ține cu drumețul."(C. Hogaș) Deci, să pornim la drum!
Primul popas îl vom face la familia lexicală a cuvîntului drum:

D

Drum: îndrumare, drumar, drumeţ, condrumeț, drumeag, drumuşor,

Seara era puţin răcorită de ploaie, dar senină şi îmbietoare la drum.

Apoi domoli pasul şi-şi urmă drumul mîhnit.

„Tom îşi aminti de îndrumările primite şi răspunse la saluturi cu o uşoară aplecare a capului.”
 (Mark Twain)    

„Bătrînul se uita cu interes la hărțile drumarului.” (N. Dabija)

Soarele încălzea briza care îl săruta pe drumeţ.
"Norocul ține cu drumețul."(C. Hogaș)

„Doar drumețul care a urcat cu greu un munte abrupt, așezîndu-se în vîrful lui, descoperă
 plăcerea absolută în odihnă.”  (Stendhal)

Ardea o lampă de acetilenă şi cîţiva drumeţi se odihneau, fumînd huka, cu pufăituri lungi, 
potolite.

„Oraşul sfînt Hastinopur creştea mereu în faţa drumeţilor, pe o spinare de deal, închizînd zarea.” (L. Rebreanu)

„Drumeţii  au adormit sub cerul ameninţător.” (Mark Twain)       

„Peste puţin timp s-au întâlnit la capătul drumeagului.” (Mark Twain)    

„Cotirăm pe un drumuşor şi ne aşezarăm pe un gard.”(Mark Twain) 

Al doilea popas îl vom face la familia lexicală a cuvîntului 

floare.

F:

Floare: floricică, florar, florăreasă, florărie, a înflori, înflorit, înfloritor, înflorată, înflorituri;

„Domnul Boxtel era florar, cultivator de lalele.” (Al. Dumas)

„Eu nu sunt o florăreasă pricepută, nu.” (Al. Dumas)

„Laleaua care înflorise abia de o oră le-a fost furată.” (Al. Dumas)

Totul arăta verde, proaspăt şi înflorit, semănînd cu o grădină în veşnică primăvară.

Pe vremea lui Solomon în cetate se desfăşura un negoţ înfloritor între comercianţii din Egipt

 şi negustorii bogaţi din Tir şi Sidon.

Părţile laterale şi creştetul căminului, întocmite din piatră înflorată, aveau înfăţişarea unor porţi

 de catedrală.

Italianul scrise cu înflorituri.

Nu uitați!!!

“Doar cunoștințele, care sunt folosite, sunt păstrate în minte.” (Dale Carnegie)

Al treilea popas îl vom face la familia lexicală a cuvîntului 

cojoc.

C:

Cojoc: cojocel,cojocar,cojocărie,cojocăreasă.